dragos2006
Apicultor
 Din: Rm. Sarat
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 4502
|
|
Am primit la redactie urmatoarea scrisoare :
Asociaţia Crescătorilor de Albine din România (ACA din România), este una dintre cele mai longevive organizaţii obşteşti şi profesionale existente în România. Începutul acestei asociaţii datează inca din anul 1873 când s-a înfiinţat la Buziaş Reuniunea Stuparilor Bănăţeni condusă de Nicolae Grand. În 1915, s-a înfiinţat Societatea Naţională de Apicultură iar în 1925 aceasta s-a reorganizat în aşa numita „Societate Centrală de Apicultură”.
Actuala ACA din România a luat fiinţă în anul 1957 şi în ciuda unui regim politic totalitar a reuşit să-şi facă loc în elita mondială a apiculturii, constituind un model de organizare şi dezvoltare şi aducând un imens prestigiu României şi odată cu acesta, recunoaşterea internaţională a valorilor sale.
Un mare merit în dezvoltarea ACA din România şi deci a apiculturii româneşti l-a avut, pe lângă alte personalităţi, Prof. dr. ing. V. Harnaj, ales preşedinte al Apimondia (Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Apicultură în anul 1965, la cel ce-al XX-lea Congres internaţional al acestei organizaţii mondiale care s-a ţinut la Bucureşti.
Evoluţia constant pozitivă a apiculturii româneşti în acea epocă a determinat deţinerea preşedenţiei Apimondia de către Prof. dr. ing. V. Harnaj timp de 20 de ani, până la congresul de la Nogoya din 1985, când acesta a fost numit Preşedinte de Onoare al acestei organizaţii.
Actuala structură economică a ACA din România a fost organizată în anul 1997 în urma congresului ordinar al asociaţiei ţinut în luna februarie.
Asociaţia a fost înfiinţată în anul 1957 şi organizată după Legea 21 din 1924 care la articolul 1, specifică: „... asociaţia este o asociaţie fără scop lucrativ, non-profit...”
Conform Legii nr.21, asociaţiile nu au voie să desfăşoare activităţi economice decât strict legate de obiectul de activitate, respectiv apicultură. Articolul 40 din aceiaşi lege arată că asociaţiile cu personalitate juridică pot înfiinţa unităţi economice cu activitate în domeniul sus-menţionat.
Până în anul 1989, ACA din România a funcţionat în baza aceleiaşi legi 21, nerespectându-se ad literam articolul 40, întrucât statul comunist a impus asociaţiei cifre de plan ce nu puteau fi îndeplinite decât în urma unei activităţi economice diversificate, desi nu intru totul legale din punctul de vedere al legii amintite.
În aceste condiţii, în perioada de dinainte de 1989, la nivelul asociaţiei s-au obţinut profituri enorme care au fost reinvestite, practic peste 90% din patrimoniul actual fiind realizat în acea perioadă. Realizarea uriasului patrimoniu detinut de ACA a fost posibila in primul rand datorita entuziasmului apicultorilor membri si a personalului angajat, existand o deplina armonie in structura. Multi apicultori au facut donatii pentru realizarea patrimoniului, iar in conditiile in care in anumite perioade aveau posibilitatea sa-si vanda mierea la CENTROCOP care oferea preturi mai bune si alte avantaje (materiale de constructii, etc), apicultorii vindeau cea mai mare parte a mierii prin ACA pentru ca ei si-au dorit ca asociatia sa aiba un viitor sigur.
La Congresul ACA din 1991, s-a continuat nerespectarea legii 21, considerându-se că toate unităţile ACA centrale şi din teritoriu au personalitate juridică deşi în realitate aceasta nu exista, iar la registrul comerţului s-a emis un certificat pe numele ACA cu activităţi economice în toate judeţele precum şi la S.C. Complexul Apicol „V.Harnaj”S.A. şi respectiv S.C. Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură S.A.
Pentru ca acest lucru să fie posibil pe certificatul eliberat de Registrul Comerţului s-a făcut menţiunea de „organizaţie cooperatistă” ceea ce nu corespundea formei de organizare ca asociaţie, conform legii nr.21 de înfiinţare a ACA şi statutului acesteia.
Revenind la Congresul ACA din 1997, trebuie să se menţioneze că acest eveniment a „pecetluit” soarta actuală a apiculturii româneşti, structura economică adoptată atunci rămânând neschimbată până la momentul actual.
Aşa cum s-a mai menţionat, articolul 40 din legea 21 permite înfiinţarea de unităţi economice de profil, însă acestea erau reglementate de o altă lege, respectiv Legea nr.31.
Anterior congresului, ACA din România a înfiinţat prima societate comercială cu răspundere limitată (SRL) la filiala ACA a municipiului Bucureşti.
Legea 31 (de organizare a societăţilor comerciale) prevede la articolul 211 că ”... o persoană fizică sau juridică poate fi asociat unic la un singur SRL...”
La acel moment s-a considerat că ACA din România, înfiinţând SRL-ul de la filiala sa din Bucureşti, deci fiind 2 persoane juridice (mama şi fiica) pot înfiinţa la rândul lor alte SRL-uri neîncălcându-se astfel Legea 31 la articolul 211.
Pe acestă bază „legală” ACA din România şi Apicola SRL Bucureşti au înfiinţat (prin „incest” juridic) toate celelalte 40 de SRL-uri Apicola la nivel de judeţe, dar fără personalitate juridică, aceste fiice fiind „copii fără identitate”.
Deci în prima fază SRL-urile judeţene s-au înfiinţat cu 2 asociaţi: ACA din România cu 80% din capitalul social şi Apicola SRL Bucureşti 20% din capitalul social.
Deoarece majoritatea judeţelor au protestat s-a făcut ulterior o redistribuire a capitalului social, preluându-se de formă câteva procente de la Apicola SRL Bucureşti care au fost date noilor SRL-uri, acestea devenind astfel asociate.
La acel congres, multi directori ai SRL-urilor judetene au protestat, cerand personalitate juridica si forma democratica de organizare a asociatiei care sa permita manifestarea initiativei locale si dezvoltarea economica a acestora. Toate propunerile venite din teritoriu au fost respinse de catre conducerea ACA de la acea vreme.
Se face următoarea menţiune: capitalul social a reprezentat suma cu care şi-a început activitatea economică fiecare societate comercială nou înfiinţată.
Patrimoniul nu a făcut obiect de înscriere la capitalul social întrucât conform Statului ACA acesta este „unic, indivizibil aparţinând în întregime ACA din România, el fiind doar administrat de către filialele judeţene şi SRL-urile înfiinţate însă fără drept de proprietate.
S.C. INSTITUTUL DE CERCETARE – DEZVOLTARE PENTRU APICULTURĂ. S.A şi S.C. COMPLEX APICOL „V.HARNAJ” S.A au fost organizate de formă (pe motiv că denumirea sună mai frumos decât cea de SRL) ca societăţi comerciale pe acţiuni, alegându-se câte 5 acţionari conform legii 31 şi care constituie AGA pentru fiecare din cele 2 instituţii menţionate.
În ambele societăţi comerciale, ACA din România deţine câte 80% din capitalul social. Pentru completarea numărului legal de acţionari până la 5, aşa cum prevede legea 31, s-au numit, fără a ţine cont de vreun criteriu, câte 4 SRL-uri Apicola fără personalitate juridică (din diferite judeţe), fiice prin „incest juridic” ale ACA din România şi S.C. Apicola S.R.L. Bucureşti.
Astfel din cele 40 de societăţi comerciale (SRL) Apicola judeţene, doar 8 au onoarea de a conduce destinele celor 2 instituţii centrale alături de acţionarul majoritar, părintele lor - ACA din România.
Structura acţionariatului la cele 2 societăţi comerciale pe acţiuni este următoare:
a) S.C.I.C.D.A.S.A:
* ACA din România 80% din acţiuni,
* S.C. Apicola SRL. Timişoara 5% din acţiuni,
* S.C. Apicola SRL Iaşi 5% din acţiuni,
* S.C.Apicola 96 SRL Slobozia (Ialomiţa), 5% şi
* S.C. Apicola SRL Târgovişte (Dâmboviţa) 5%;
b) S.C. COMPLEX APICOL „V.HARNAJ” S.A. are o structură identică a acţionariatului, cu diferenţa că acţionarii cu 5% provin din alte judeţe.
Este important de menţionat că NU TREBUIE CONFUNDATĂ STRUCTURA ECONOMICĂ A A.C.A. DIN ROMÂNIA cu Structura ASOCIAŢIEI NON-PROFIT care este formată din ACA din România şi cele 40 de filiale judeţene şi cea a municipiului Bucureşti (fără personalitate juridică.
Aceste filiale care constituie structura non-profit sunt conduse de către Preşedinţi şi ceilalţi membri ai organului de conducere (conform Statului ACA din România) aleşi în cadrul adunărilor generale (judeţene) ale apicultorilor, care la rândul lor, impreuna cu doi delegati ai SRL-urilor aleg preşedintele ACA din România şi conducerea acestei organizaţii la Congresele ACA organizate din 4 în 4 ani.
Trebuie subliniat faptul ca structura teritoriala a Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania a putut fi mentinuta pe linia de plutire doar cu eforturi foarte mari din partea directorilor si personalului angajat al SRL-urilor judetene in conditiile ingrate in care puterea lor de decizie este limitata de lipsa personalitatii juridice ale unitatilor conduse de ei si de conditiile economice nefavorabile in special cele legate de pretul scazut al mierii pe piata mondiala. In general, in mod gresit li se atribuie lor ineficienta asociatiei desi tot ei au fost in cea mai mare parte cei care au organizat si derulat actiuni de pregatire profesionala impreuna cu presedintii de filiale.
Se constată că, în cazul ACA din România, atât structura non-profit cât şi structurile economice organizate ca SRL-uri şi S.A-uri sunt conduse de una şi aceiaşi persoană, respectiv PREŞEDINTELE A.C.A din România, deci avem de-a face cu o ASOCIAŢIE PREZIDENŢIALĂ aflată la dispoziţia şi discreţia acestuia.
Cel mai grav este faptul că ÎNTREAGA STRUCTURĂ ECONOMICĂ a ACA din teritoriu şi de la nivel central este în proporţie de 80% (practic 100%) controlată de Preşedinte, acesta putând dispune numirile în funcţiile de conducere la toate unităţile economice în funcţie de bunul plac şi interese de orice natură. Deasemenea, aşa cum s-a dovedit, PREŞEDINTELE este singura persoană care îşi permite să dispună de patrimoniu după bunul plac. Aceste aspecte au fost prezentate pe larg in presa in special in Jurnalul National ca ancheta de presa, dar si in Romania Libera, Academia Catavencu, etc.
Prin modul abuziv prin care PREŞEDINTELE ACA din România a înţeles să-şi utilizeze prerogativele, Asociaţia a devenit o DICTATURĂ PREZIDENŢIALĂ.
Din păcate, prin modul iresponsabil şi complet dezorganizat, asociat unui lung şir de ilegalităţi şi abuzuri în care a înţeles să îşi exercite prerogativele, unităţile economice la care cu onoare este ACŢIONAR MAJORITAR (80%) riscă să se confrunte cu situaţii grave din punct de vedere economic, situaţii ce pot conduce chiar la faliment.
Din păcate, din nou trebuie menţionat faptul că nici unul dintre aceste detalii nu este cunoscut de membrii oneşti ai asociaţiei, Preşedintele prevalându-se de un lung şir de minciuni ori de câte ori i s-au cerut explicaţii atât la nivel de Consiliu Naţional cât şi în obişnuitele şedinţe de Comitet Executiv al ACA.
Inexplicabil este şi faptul că ACA din România, aşa cum a fost ea structurată în anul 1997 nu a mai fost supusă la nici un fel de reorganizare conform noii legislaţii, respectiv ORDONANŢA nr.26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată prin Legea nr.246/2005, ea rămânând fidelă Legii 21 din 1924 şi acolo unde a convenit, Legii 31 de organizare a societăţilor comerciale.
Acum, în momentul în care România este stat membru al Uniunii Europene, se pune o întrebare legitimă: ce alte interese manevrează actuala conducere a Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România, în locul celor legate de restructurarea şi integrarea într-un sistem LEGAL eficient din punct de vedere economic şi democratic în raport cu onestitatea şi speranţele apicultorului român, confruntat din păcate cu nenumărate dificultăţi?
_______________________________________
Moralitatea este instinctul de turma al individului. (Friedrich Nietzsche)
|
|
))
