|
|
Partea a doua a scrisorii :
Apicultorii trebuie sa inteleaga ca tin in mana frane, pe care nu trebuie sa le piarda insa acest lucru cere pasiune, munca, si iar munca.
Apicultura este foarte frumoasa, pentru cei care inteleg sa respecte norme de baza, dar nu oricum si in orice conditii.
Pentru buna regula, ca sa intelegeti ca totul este in miscare, totul este in transformare, iar pretentiile clientilor externi sunt din ce in ce mai mari, supunem analizei Dvs, urmatoarele:
In anul 2009, cele mai mari probleme cu calitatea, au fost legate de mierea Bio.
Pentru obtinerea si declararea ca miere organica sau Bio controlabila, au fost cooptati unii din cei mai puternici apicultori (de la 100 fam. in sus) si care normal ca, nu pot ajunge la asemenea performanta decat in conditia cand, cunosc apicultura si respectiv stiu ce trebuie facut.Apicultura Bio, pune probleme deosebite cu mentinerea starii de sanatate la albina.
Cu regret insa, s-a constatat ca o parte din acestia neglijeaza aspecte de baza a productiei si a calitatii in deosebi. Astfel:
• In anul 2008, desi au fost conditii pentru incadrare in normele
productiei Bio, o parte din apicultori au utilizat ceara sau au predat pentru procesare cantitati declarate ca Bio si care la analizele ulterioare, s-a constatat ca erau pline de insecticide;
• Se utilizeaza fregvent stimularea si mai grav hranirea masiva cu diferiti
indulcitori, dar se uita ca aceste hraniri pot fi depistate. Laboratoarele specizate au depistat multe falsificari la producatori si chiar tari producatoare de miere, motiv pentru care s-au introdus metode noi de control asupra prezentei de indulcitori in miere. Ceva care nu cunosc multi, s-a mers pana acolo incat, toti fabricantii de indulcitori, sa fie obligati sa introduca o serie de enzime, ce se depisteaza imediat la analize. Atunci cand acestea provenind de la indulcitori, sunt depistate imediat in mierea comercializata. Mai mult, laboratoarele autorizate din Germania, Italia, Franta si nu numai, pe baza carbonului radioactiv C13, depisteaza zaharul, chiar daca a fost invertit prin gusa albinii.
Pot sa va spun ca, in conditia cand procesam anual 80-100, sau chiar 150 de camioane de cate 20 tone fiecare, nu dam drumul marfii sa plece fara analize la cele mai mari laboratoare ale lumii , altfel pericolul de refuz, de dirijare la foc sau denaturare, este f. mare. O singura analiza completa la un lot de 20 de tone costa intre 800-1200 Eu, deci la 100 de camioane noi platim anual circa 100 000 Eu, numai la capitolul analize.
Pana in acest an de regula, mierea Bio pleca de la noi neomogena si pe raspunderea apicultorului.
Noi nu faceam analiza la aceasta miere, apreciind ca numai organul de control si atestare, este in masura sa o faca.
Problemele ivite insa, au condus automat la necesitatea unui control fara de care, calitatea acestor produse a fost pusa in discutie, de catre partenerii externi.
Fac aici o paranteza :Am intalnit mai multi apicultori care, iti spun cu mare convingere, parca ar fi mai presus de un laborator ca, siropul invertit de albina, nu se mai regaseste la analiza.
Apicultorii Bio au uitat sau uita un lucru foarte important, ca legile/normele prevad posibilitatea ca, in cadrul analizelor sa se regaseasca pana la maxim 5% zahar invertit. Cei ce au stabilit norma, au avut in vedere ca, sunt mari perioade de timp cand albina nu gaseste nimic in natura. Automat hranirile se folosesc, si acesti experti admit procentul de mai sus, deci au manifestat ingaduinta cuvenita. In concluzie dai un deget, ti se ia toata mana.
Da, una este sa hranesti cu 200-300 gr/2 zile, mai ales in primavara, pentru stimulare si alta este sa torni cu galeata siropul si zilnic.
Apropo, este “o splendoare’sa vezi mai ales in zona Calafat si nu numai, cum se descarca sacii de zahar si cum se fac siropuri la butoaie.
Unii se mai feresc, insa altii nu.
Grav este, ca se impamanteneste ideea ca, acel indulcitor nu se depisteaza la control.
Nu este deasemeni corect ca unii apicultori, respectiv firme ambalatoare, sa promoveze frecvent in cadrul comertului stradal, sau chiar in magazine, miere care contine antibiotice, zahar peste limite, sau alte asemenea amestecuri savante (stimulatori , energizanti etc.), care nu au ce cauta langa raftul cu mierea naturala.
Este o sfidare, chiar o nesimtire ca firmele ambalatoare, sa-si promoveze fel de fel de amestecuri cu indulcitori sau stimulatori, la preturi mai mici si langa mierea naturala de albine, tocmai in ideea de a fi cumparate de consumatori, cu bani putini.
Grav este si faptul ca, zaharul/indulcitorul administrat toamna, daca nu este consumat pana in primavara, se poate regasii usor in mierea recoltata la ‘blana’, mai ales la apicultorii ce au stupi orizontali, sau permanent procedeaza la asemenea extractii, care de regula conduc in final la toate neajunsurile ulterioare, incepand de la obtinerea unei productii pe care apicultorul bineinteles ca o vrea incadrata la ceva superior, dar in fapt este un carcalete, mai ales cand se pune problema declararii ca miere de salcam.
Nu vreau sa fiu trecut prea usor in randul celor care au mancat usturoi dar, vor ca si gura sa nu le miroasa.Am dat si voi mai da sirop in special primavara, cand la pomi nu exista nectar.
Nu dau insa mai mult de 200/300 gr la 2/3 zile pentru stimulare.
Mai mult, am trecut din acest an la utilizarea unui nou tip de stup LAYANS mic in 2 variante. Am facut acest lucru din 3 - 4 considerente majore, astfel :
• Pentru pavilion, acest stup prin latimea de 350 mm in loc de 500 mm., cat are
stupul normal, confera posibilitatea de a introduce mai multi stupi intr-un pavilion (de la 48 la 72 stupi pe 2 nivele);
• Folosind un stup LAYANS cu cat, automat nu se mai pune problema extractiei
din cuib si deci mierea cu probleme ramane pentru consumul albinelor;
• Acelasi stup, prin forma ramei, permite creerea unei rezerve foarte bune
pentru iernat, bineinteles daca apicultorul nu-si baga ‘gheara’ in cuib pentru a extrage total;
• Cat despre dezvoltarea familiei de albine, cred ca numai cei ce au lucrat cu
astfel de stupi, pot spune ce explozie au in dezvoltarea lor primavara FORMA RAMEI CE IMITA ELIPSA IN PICIOARE, ESTE FORMA IDEALA PENTRU CUIBUIL FAMILIEI DE ALBINE.
Intr-adevar, o exploatare in teren (stupi varsati) este grea, mai ales in situatia unui stuparit pastoral.Forma acestora, mai ales in varianta cu cat, nu permite o manipulare usoara si exista tendinnta de rasturnare in teren usor accidentat, sau cand bate vantul, ploua si stupul se poate inclina din cauza inmuierii terenului.
Personal, am trecut permanent de la un tip de stup la altul, tocmai in ideea de a vedea ce este mai bine pentru conditiile tarii noastre. In acest sens consider ca, stupul de tipul multietajat si format din rame de cat (470x150) mm nu se preteaza pentru o exploatare sigura, raportat la conditiile pedoclimatice din tara noastra.Este bineinteles o parere personala.
Ca un batran la 67 de ani, consider in concluzie ca, stupul LAYANS este cel mai bun pentru tara noastra si mai ales la stuparitul pavilionar.
Vorbind despre tipurile de exploatare, raportat de asemeni la conditiile actuale si in perspectiva urmatorilor 5-10 ani din tara noastra, consider ca o exploatatie mai mare de 200-300 fam, nu-si gaseste locul. Daca se formeaza o grupare, mai ales familiara, din start practica a demonstrat ca, exceptie culesul de salcam si partial la tei, in rest stupii trebuiesc grupati pe max. 100-200 de fam., iar pastrarea distantei de 3-4 km intre stupine, este obligatorie.
S-a constatat deasemeni (nu doar la noi) ca, apicultura practicata la scara mare, ce depaseste puterea de control a proprietarului, nu duce la rezultate spectaculoase. Daca vorbim de un apicultor ce are peste 100 de fam si vrea sa obtina productii in acelasi timp cu pastrarea unui serviciu zilnic, aceasta activitate devine un chin, o utopie.
Un mare apicultor/procesator din alta tara, mi s-a dat un exemplu concret.
A lucrat printre altele in Sud-Africa, unde se cunoaste, la fel ca si in Argentina ca, la eucalipt se obtin mari productii de miere.
Initial a condus o ferma de circa 1500-2000 stupi.
La aceasta marime, realiza intre 40-50 kg/stup/an.
A redus numarul la 800-900 stupi si a realizat circa 70-80 kg/stup/an.
A avut insa ocazia, sa conduca si o ferma de circa 350 stupi, si pe parcursul a 2-3 ani cat a mai lucrat in acea tara, a obtinut o productie medie de 120-150 kg/stup/an.
Si marile ferme ce au existat la noi, exemplu ferma Tulcea, ce detinea circa 2000 stupi, avea rezultate foarte slabe, mai ales cand lipsea un manager performant.
Am facut o trecere in revista cu asemenea probleme si care trebuie sa preocupe un apicultor, mai ales daca vrea sa fie performant. APICULTURA CU MANA ALTUIA , O SPUN SI DIN EXPERIENTA PROPRIE, NU SE FACE.
_______________________________________
Moralitatea este instinctul de turma al individului. (Friedrich Nietzsche)
http://apicultura-dragos2006.blogspot.com/
http://www.youtube.com/user/ingerulpazi ... ature=mhee
|
|
asa ca nici nu am citit scrisoarea postata de Dragos . La pacalit pe doctor ca il va lua partener si ii va lasa afacerea in curind mostenire. DRAGOS NU TE LASA PACALIT !!! Daca vrei ceva fa-o TU cu stuparii cu multa munca si peseverenta si vorba lui VALTER (pentru cine am MULTA consideratie) mincind rosia ta din gradina ta. 
